Archive for the ‘lectii de chitara constanta’ Category

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 13,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 3 Film Festivals

Click aici pentru a vedea raportul complet.

NOTA: CONTINUTUL ACESTUI BLOG ESTE PROTEJAT DE LEGEA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE NR. 8/1996 CU MODIFICARILE SI COMPLETARILE ULTERIOARE. ORICE FOLOSIRE SAU COPIERE ABUZIVA A MATERIALELOR ESTE STRICT INTERZISA. AVETI NEVOIE DE ACORDUL EXPRES DIN PARTEA AUTORULUI. 

Scriu acest nou articol dupa o experienta avuta in cadrul programului de pregatire cu elevii mei.  Acestia nu cunosteau continutul, compunerea, posibilitatile de expresie ale acordurilor, modurilor si arpegiilor, denumiri si recunoasterea intervalelor, cifraje complexe, rezolvarile  acordurilor, groove-uri si lick-uri de baza in R’NB.

In afara de aceasta, partea de frazare si expresie erau foarte slabe, nu se puteau distinge 2 note consecutive din cadrul unui arpegiu, nu se cunosteau posibilitatile de expresie  ale fiecarei note, nu se putea dezvolta nici macar un pattern al unei game majore de la 2-3 note pe o coarda la 4 sau 5.

Mi-au explicat ca pentru ei, fiecare interventie cu un caracter „pseudo-solistic”, este cantata de foarte multe ori pana cand se ajunge la o forma dorita.

ACESTI ELEVI, VROIAU SA IMPROVIZEZE CA UN PROFESIONIST, ASTFEL INCAT TOATE LIPSURILE SA FIE ASCUNSE. 

Cele de mai sus reprezinta un MOD TOTAL GRESIT DE A PRIVI MUZICA, PARTEA DE CREATIE SI IMPROVIZATIE, nu numai din punctul meu de vedere, ci si dupa parerea majoritatii muzicienilor cu care am evoluat si invatat de-a lungul timpului. 

Nu este de ajuns sa cunosti teorie muzicala pentru a improviza, asa cum nu este suficient sa cunosti toate pattern-urile si modele de acorduri, game si arpegii, pentru a canta o piesa preferata, trebuie sa aduci o nota de personalitate oricarei piese, astfel incat tehnica de interpretare a ta sa nu semene cu a altuia.

O  sa intru in contradictie cu un chitarist din Cluj, autorul unor manuale pentru chitara, care afirma: ” faptul ca stii sa improvizezi nu este important despre tine ca muzician”. Probabil ca pentru acest chitarist, nici macar nume mari din lumea mondiala la chitarei nu inseamna nimic. L-am urmarit de curand pe Greg Howe, un chitarist de geniu din lumea fusion, care afirma ca inainte de a ajunge ajunge sa compuna un  solo sau o piesa, nu scrie deliberat nimic nota , ci isi lasa libera imaginatia pentru a gasi cele mai bune si expresive note si pasaje. Exemple similare le-au dat alti monstrii sacri ai chitarei moderne, Steve Vai sau Joe Satriani. 

In toata activitatea mea am considerat si consider foarte importanta partea de improvizatie si de creatie, nu este suficient sa scrii si citesti partituri cu sute de piese, daca nu iti asterni notele muzicale sub o forma foarte personala, putand prin aceasta sa creezi groove-uri si piese extraordinare dupa doar cateva note cantate intr-un moment de iluminare creativa. 

PENTRU MINE, MULTI STIU SA CITEASCA NOTE, DAR PUTINI STIU SA CANTE INTR-ADEVAR, SUNT MUZICIENI COMPLETI SI COMPLEXI. 

De-a lungul timpului am intalnit foarte multe opinii pro si contra in legatura cu improvizatia, tehnica ei, ce procent din aceasta este studiu, cat este talent si cat conteaza in formarea unor muzicieni complexi.

Pot exista mai multe categorii: 

„EXECUTANTII”- persoane limitate la partituri, care nu pot improviza nici macar pe o tema simpla, indiferent de stil. Cei mai multi dintre acestia provin din licee de muzica sau conservatoare din tara, in general au studiat si canta doar muzica clasica. Dezavantajul acestei categorii de persoane, este ca nu va putea canta liber si nu se va putea exprima niciodata ca si muzician. Aceasta categorie, o aseman cu un prezentator de stiri la TV care citeste ore in sir niste stiri dupa un Promter, fara nici o emotie sau o tusa personala.

– ” URECHISTII” – persoane pentru care orice partitura muzicala, lasa unele semne de intrebare, nu au inteles sau nu inteleg complet scrierea muzicala clasica, nu o considera importanta si se bazeaza asa cum spune si denumirea „pe ureche” sau simtul ritmic. Aceasta categorie este compusa din practicantii la nivel amator de muzica, care canta doar din talent si vocatie la un instrument.  Principalul dezavantaj pentru aceasta categorie este acela ca nu vor putea canta in cadrul unei formatii sau orchestre in care totul este scris pe partitura, nu vor putea tine minte absolut toate interventiile si partile si in mod logic se vor simti complexati de notisti sau „executanti”.

– ” MUZICIANUL COMPLET” – este acea persoana care poate citi note si improviza in orice maniera solistica, armonica, indiferent de stil si repertoriu. Am stat pe scena cu aceasta categorie de muzicieni. Desi sunt profesionisti prin vocatie si ocupatie, au o mare lejeritate in executie, sunt foarte dezinvolti pe scena, este o reala placere sa canti cu cineva care poate canta liber orice repertoriu dar poate improviza la modul senzational pe intrumentul lui.  Pot canta de la muzica populara pana la jazz cu aceeasi lejeritate, pastrand insa intotdeauna maniera improvizatorica a stilului, expresivitatea si calitatea intrinseca in cadrul actului muzical.  

DIN TOATE CELE 3 CATEGORII, AM PREFERAT SI VOI PREFERA MEREU UN MUZICIAN CARE CITESTE LA PRIMA VEDERE SI POATE SA SCRIE ORICE PARTITURA INDIFERENT DE DIFICULTATE SAU STIL, INTELEGE PERFECT CEEA CE CANTA, POATE IMPROVIZA IN ORICE MOMENT IN ORICE MANIERA SI STIL MUZICAL FARA A DA GRES.

Iata cateva sfaturi deprinse pe parcursul timpului pentru cei pasionati de acest fascinant capitol al improvizatiei: 

– Invatati toate notele de pe grif, astfel incat sa puteti intelege in orice moment ce note cantati. 

– Descompuneti si analizati armonic acordurile impreuna cu rezolvarile lor,  in cat mai multe rasturnari si pozitii, pattern-uri de game si si arpegii, incercati intelegerea lor profunda, indiferent de numarul de octave, numarul de note pe o coarda.

– Incercati sa gasiti un mod personal de a imbina toate elementele solistice, cu ajutorul unor backing track-uri sau al unei trupe. 

– Studiati scrierea si citirea notelor muzicale, inclusiv cu ajutorul unor programe informatice specializate. 

– Improvizati in diverse maniere, care corespund unor chitaristi preferati, sau stiluri cat mai apropiate de gusturile personale. 

– Nu uitati, o lunga si o bogata experienta impreuna cu muzicieni mai buni si mai formati profesional decat voi, va fi intotdeauna un factor de dezvoltare personala, nu o piedica. 

– INCERCATI SA CREATI, NU SA COPIATI CU PRETENTIA DE A FII ORIGINALI. 

– pe planeta exista „clone” pentru fiecare chitarist celebru, de la Al di Meola, pana la Zappa Frank, incearca sa fi creativ si sa combini elemente clasice ale unor chitaristi alaturi de elemente sau pattern-uri personale, definitorii ca stil si gust personal. 

Va urez spor la studiu si drum bun in gasirea adevaratului drum muzical !

– Pentru cuprinsul lectiilor,  mergeti la meniul ACASA.

– Pentru informatii legate de continut, durata, tematica cursurilor, accesati  DETALII LECTII.

– Pentru alte detalii, referitor la tarife sau alte intrebari, vizitati PAGINA DE CONTACT.

NOTA: CONTINUTUL ACESTUI BLOG ESTE PROTEJAT DE LEGEA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE NR. 8/1996 CU MODIFICARILE SI COMPLETARILE ULTERIOARE. ORICE FOLOSIRE SAU COPIERE ABUZIVA A MATERIALELOR ESTE STRICT INTERZISA. AVETI NEVOIE DE ACORDUL EXPRES DIN PARTEA AUTORULUI. 

De-a lungul timpului am urmarit o serie de reportaje cu diferite “legende” ale chitarei moderne, in fiecare din acele interviuri, se punea accent pe studiul individual pe o lunga perioada de timp.

Asa cum afirma prietenul meu, Adrian Ciuplea, un redutabil bassist, violoncelist si om de muzica: “atitudinea fata de studiu, este mai importanta pe termen lung fata de studiul in sine”.

Importanta studiului individual este covarsitoare, indiferent de profesorul indrumator, pentru a avea cele mai bune si rapide rezultate, este nevoie de respectarea unui program sustinut si serios de pregatire individuala. Procentul acoperit de profesor este de maxim 40%, cealalta parte trebuie acoperita de elev, cu perseverenta si seriozitate.

Chitara te va recompesa mereu si dupa o anumita perioada de timp, studiul si cantatul, vor deveni o parte din viata ta. Dupa cum afirma si o legenda moderna a chitarei electrice, Joe Satriani: “ Ma sperie gandul ca un nebun m-ar putea rapii si m-ar  desparti mai mult de o zi de chitara mea…”.

In ceea ce priveste programul de pregatire si materialele de studiu. Pentru elevii care deja sunt pregatiti de mine, aceste amanunte sunt foarte bine stabilite, astfel incat indiferent de stadiul individual si cunostinte musicale, vei putea sa progresezi rapid de la nivel de incepator absolut in scurt timp.

Acestea fiind spuse, voi incerca in ceea ce urmeaza sa dau cateva sfaturi pentru tinerii chitaristi, pentru a evita monotonia, plafonarea individuala si a descoperi cat mai repede tainele chitarei si nu numai.

1. Pozitia instrumentului – este evident faptul ca o pozitie corecta te va avantaja si ca vei putea studia o perioada mare de timp fara nici un fel de problema. Respectati pozitiile indicate de profesor si nu incercati pozitii cool “chitara pe genunchi”, randamentul si calitatea studiului vor avea de suferit in mod cert. Trebuie sa intelegeti ca un chitarist “cool” dintr-o trupa cunoscuta, au o experienta muzicala si chitaristica importante. Pot canta in orice pozitie, stil si modalitate doresc.

 2. Durata studiului individual pentru incepatori va trebui sa fie de minim o ora in fiecare zi. Se poate ajunge la o durata mult mai mare, pentru chitaristii la nivel mediu, sau avansati. Singura problema ar putea interveni din cauza durerilor degetelor si articulatiilor pentru o durata de studiu mai mare de 4-5 ore.

 3. Structurarea duratei de studiu – este importanta o incalzirea prealabila a articulatiilor si degetelor mainilor. Repetati si invatati in mod obligatoriu notele de tot griful pentru intelegerea deplina a instrumentului si a pieselor din repertoriu. Respectati o ordine logica in care sa folositi pattern-urile de moduri, acorduri si arpegii. Nu incepeti niciodata cu piesele cele mai complicate inainte de a fi incalzit articulatiile si degetele mainilor. 

4. Incercati sa aveti aceeasi ordine si structura a studiului, lucrurile simple repetate, vor da in mod sigur rezultate. Este indicat sa nu modificati aceasta ordine si nu incercati sa treceti de la un capitol la altul sau de la o piesa la alta, fara a o intelege si a o putea canta pe cea anterioara. Acesta este si motivul pentru care piesele si programul de pregatire este fix pana la dezvoltarea aptitudinilor chitaristice si muzicale – anumite etape si piese sunt similare pentru elevii incepatori.

 5. Este important sa va fixati niste “tinte de atins”. In mod evident, nu vei putea sa interpretezi dupa cateva luni de la debutul chitaristic, piese complexe. Acesta este motivul pentru care materialele de studiu sunt individualizate si obligatoriu personalizate in functie de fiecare elev in parte.

Sfatul pentru toti elevii pe care ii pregatesc este asezarea pieselor si a tuturor informatiilor in ordine cronologica (de la vechi la nou), astfel incat, toate informatiile dobandite pe parcursul pregatirii vor avea o logica.

6. Incercati abordarea si studiul pieselor si a pattern-urilor de moduri sau arpegii, a exercitiilor de improvizatie impreuna cu un metronom. Chiar daca pare plictisitor si inflexibil, acest aparat te va ajuta sa intelegi mult mai bine unde te aflii ca si chitarist si daca ceea ce canti este sau nu corect ritmic.

 7. Insistati pe citirea notelor si sau a tabulaturilor pentru a putea canta cat mai exact si a intelege deplin o anumita piesa. De asemenea, pentru elevii avansati, incercati sa improvizati liber (respectand sfaturile primite in cadrul lectiilor) pe baza backing track-urilor de pe numeroase site-uri de specialitate. Daca puteti,  incercati sa improvizati sau sa performati alaturi de o trupa de prieteni (pentru cei avansati), este cel mai indicat acest lucru.

Va reamintesc faptul ca nimeni nu s-a nascut invatat, insa prin dezvoltarea aptitudinilor muzicale si chitaristice, un talent va putea sa fie slefuit pana la perfectiune. Doar un talent “nelucrat” insa, nu va putea ajunge nicaieri si va fi depasit in performante de o persoana ambitioasa si perseverenta.

Muzica si chitara fiind prin excelenta domenii vocationale, dintre toti cei au incercat sa cante in mod serios pe acest instrument, mai putini din ei vor si ajunge la nivelul dorit, acela de expert instrumentist sau profesionist pe o scena.

Un scurt exemplu pentru un program zilnic de studiu invididual (90 de minute, nivel intermediar):

– 10 minute incalzire mana stanga si dreapta.

– 15 minute compunere si analiza acorduri complexe si diferite rasturnari.

– 15 minute exercitii de arpegiere (hammer-on, pull-off, sweep picking, alternate, economy picking etc.).

– 30 minute citire partitura, interpretare 1 la 1 cu piesa din programul de pregatire.

– 15 minute free-jamm si exercitii de improvizatie pe diferite teme.

– 5 minute stergerea corzilor, a chitarei si aplicarea solutiilor pentru intretinerea chitarei.

Sper ca sfaturile mele sa fie motivante pentru cei ce vor sa studieze chitara sau orice alt instrument muzical.

Astept comentariile si parerile voastre.

– Pentru informatii legate de continut, durata, tematica lectiilor, accesati  DETALII LECTII.

– Pentru alte detalii, referitor la tarife sau alte intrebari, vizitati PAGINA DE CONTACT.

NOTA: CONTINUTUL ACESTUI BLOG ESTE PROTEJAT DE LEGEA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE NR. 8/1996 CU MODIFICARILE SI COMPLETARILE ULTERIOARE. ORICE FOLOSIRE SAU COPIERE ABUZIVA A MATERIALELOR ESTE STRICT INTERZISA. AVETI NEVOIE DE ACORDUL EXPRES DIN PARTEA AUTORULUI. 

Depasirea tentatiei de a invata un instrument singur este foarte mare la inceput de drum, dar pe cat de mare este tentatia, pe atat de greu vei obtine niste rezultate individuale multumitoare, comparativ cu elevi care studieaza constant impreuna cu un profesor.

Desi comparativ cu perioada in care am inceput eu studiul chitarei in urma cu peste 20 de ani, suntem invadati de foarte multe informatii referitoare la chitara, muzica, materiale de studiu, in mod paradoxal este mai greu sa faci „primii pasi” singur.

Va voi prezenta in ceea ce urmeaza principalele probleme in invatarea chitarei si a bass-ului de unul singur sau impreuna cu un coleg de scoala, in gasca de prieteni etc.

Problemele principale ar fi :

–  timpul foarte lung necesar studiului si depasirea greoaie a nivelelor de pregatire ( de cel putin 5 sau 6 ori mai lent comparativ cu studiul impreuna cu un profesor);

dificultatea in alegerea materialelor de pregatire ( desi exista cantitati enorme de informatie va fi foarte dificil sa alegi o metoda de studiu preferata si potrivita pentru tine, la inceput vei cauta manuale nepotrivite ca si stil si nivel);

lipsa unui program eficient de pregatire ( daca intr-o zi studiezi 3 ore si in acea saptamana nu mai continui, vei pierde mai mult decat daca in acea saptamana vei studia zilnic si eficient chiar si o singura ora);

greutatea in evaluarea individuala ( fiecare chitarist doreste sa sara peste etape si sa devina un titan al instrumentului peste noapte, chiar daca are instrumentul de cateva luni, astfel ca ceea ce nu cunosti deloc nu va fi niciodata egal cu ceva ce trebuie sa cunosti foarte bine pentru ca in orice situatie sa fii sigur pe tine si cunostintele tale);

– intrebarile referitoare la teoria muzicala sau elemente esentiale in studiul chitarei in situatia studiului individual, vor aparea mereu dar niciodata data nu vor primi un raspuns concludent si elocvent ( necunoasterea notelor pe grif, necunoasterea unor elemente importante de teorie muzicale, aplicarea teoriei ” stii sa canti dar nu stii ceea ce canti” );

–  lipsa motivatiei personale ( dupa cateva luni de studiu individual vei fi sigur atras de alte lucruri si probabil vei renunta definitiv la chitara);

–  lipsa rezultatelor palpabile ( invatand cateva acorduri sau piese de la „maestrii virtuali youtube”, vei pierde interesul pentru studiul chitarei );

–  ingerinta permanenta unor factori externi ( programul de scoala, facultate, jocuri pe calculator, alte hobby-uri care micsoreaza timpul petrecut impreuna cu instrumentul);

sincope daunatoare in studiul chitarei ( poate sa iti placa o piesa, dupa care sa renunti la ea pentru ca nu ai cunostintele necesare);

–  lipsa unor perspective pentru viitor si lipsa increderii in sine ( fara a avea o perspectiva pentru viitor va fi dificil sa continui studiul pe chitara stiind ca aceste cunostinte nu iti vor servi la nimic, de aceea elevii la nivel mediu sunt indrumati spre a canta impreuna cu o trupa pentru o experienta muzicala cat mai complexa si completa);

dificultatea in a invata lucruri esentiale despre muzica si instrument ( daca vrei sa inveti doar 2-3 piese, nu vei invata sa canti si la chitara sau inveti gresit cateva piese dupa care interesul va scadea si vei abandona studiul probabil definitiv);

dificultatea in alegerea stilului muzical si modelarea gusturilor chitaristice, probabil la inceput toti chitaristii vor sa studieze si sa cante muzica rock, dar pentru aceasta, trebuie sa fie prezentate si cunoscute alte genuri muzicale cum sunt R’NB-ul, muzica stil Beat din anii ’60 etc.

imposibilitatea alegerii unor instrumente, pedale, amplificatoare potrivite si altele, in functie de gusturile personale (posibilitatile nenumarate de sound si de reglaj, datorita numarului mare al acestora si imposibilitatii probarii oricaror „scule” de pe internet, vor crea permanent un gol de informatie, insa experienta de scena imi permite sa dau sfaturi in functie de preferinte de sound, din instrumentele folosite de mine in trecut sau prezent).

chiar daca un prieten sau un chitarist mai bun decat tine ar vrea sa te invete, nu va avea o metoda pentru tine,  nu va avea experienta necesara si rezultatele acestei „sesiuni” de pregatire vor fi aproape nule in loc de motivatie personala vor da nastere unor posibile complexe de inferioritate.

– pentru a putea canta si improviza liber, este nevoie de un program de pregatire mai important decat 3 lectii de pe youtube  sau cateva acorduri aratate de un alt prieten chitarist aflat in acelesi stadiu.

– alte argumente impotriva studiului cu materiale de pe internet sau de pe youtube, puteti citi la acest link, in continuarea acestui articol.

– poti incepe si singur sa studiezi instrumentul la un mod eficient, insa numai dupa ce ai depasit stadiul de avansat de pregatire de cunostinte, in nici un caz cand esti la nivel de incepator.

Toate argumentele impotriva invatatului instrumentului singur vor fi combatute punct cu punct, impreuna cu o persoana calificata cu experienta in domeniu.  

– Pentru informatii legate de continut, durata, tematica lectiilor, accesati  DETALII LECTII.

– Pentru alte detalii, referitor la tarife sau alte intrebari, vizitati PAGINA DE CONTACT.

NOTA: CONTINUTUL ACESTUI BLOG ESTE PROTEJAT DE LEGEA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE NR. 8/1996 CU MODIFICARILE SI COMPLETARILE ULTERIOARE. ORICE FOLOSIRE SAU COPIERE ABUZIVA A MATERIALELOR ESTE STRICT INTERZISA. AVETI NEVOIE DE ACORDUL EXPRES DIN PARTEA AUTORULUI. 

Am fost de multe ori intrebat de multi colegi chitaristi sau de elevi, care ar fi cea mai potrivita pana pentru chitara.

Explicatia cea mai simpla, ar fi urmatoarea:

pana subtire (Thin – T) este folosita exclusiv pentru chitara acustica pentru a canta numai acorduri „strum” ( genul folk sau pop-rock);

pana  medie ( Medium – M) poate fi folosita atat pentru acustic dar si pentru electric in scopuri de acompaniament  indiferent de stil;

pana groasa ( Hard – H ) sau alta specificatie speciala ( de exemplu Dunlop Big Stubby ) este folosita exclusiv, cel putin din punctul meu de vedere pentru solistica si tehnici avansate pe instrument.

In cele ce urmeaza o sa fac o scurta prezentare si clasificare a penelor si a penelor pentru chitara si bass.

Prezentare si clasificare in functie de forma:

 

De la stanga la dreapta,  clasificarea cuprinde principalele forme de pene:  Standard, Lacrima, Jazz, Triunghi Echileral, „Dinte de rechin”.

– Standard este cea mai mult folosita dintre pene. Suprafata ei este suficient de lata pentru o priza buna, aluneca usor pe coarda si poate fi folosita pentru a canta numai acorduri. Tonul oferit este unul „moale”.

– Lacrima si Jazz sunt mai rigide decat cele Standard chiar la aceeasi grosime cu acestea. Sunt folosite de chitaristi pentru „raspunsul”  lor rapid pe coarda si pentru sunetul „deschis”.

– Triunghi Echilateral ofera o priza foarte buna pentru ca nu are un singur varf de atac. Poate fi folosita timp indelungat pentru ca atunci cand se uzeaza sau se rupe un varf , se pot folosi celelalte ramase.

– „Dinte de rechin”  poate fi folosita in doua feluri: ca pana standard sau daca este intoarsa,  creeaza un efect de lovitura multipla asupra corzilor.

Pentru toate formele prezentate mai sus exista posibilitatea folosirii atat pentru chitara acustica si electrica, cat si pentru bass.

Pene pentru ciupit corzile individual:

– Sunt fabricate in mai multe forme, marimi, materiale si grosimi si sunt folosite pentru ciupirea individuala a corzilor.

Aceste pene sunt folosite mai mult pentru chitara acustica, insa se pot folosi si pentru chitara electrica. Principalul aspect este gustul chitarististului si tehnica personala.

Prezentarea si clasificarea penelor in functie de materialele folosite.

Penele sunt fabricate dintr-o larga varietate de de materiale. Cele mai populare sunt insa sunt cele din diverse materiale plastic. Alte materiale folosite pot fi: metalul, lemnul, pasla, piatra, cauciucul, chiar si lame de ras. Fiecare material are propriile caracteristici de sunet, cost si durabilitate.

Dintre cele din material plastic, cele de celuloid au fost cele mai folosite, insa popularitatea acestui material a scazut o data cu introducerea altor materiale si datorita faptului ca acest material este foarte inflamabil. Cele din  Nylon sunt foarte durabile si ieftine. Delrin-ul  este foarte usor si foarte durabil. Tortex-ul  si Delrex-ul sunt materiale care ar trebui sa imite carapacea de broasca testoasa.

Prezentare si clasificare in functie de grosime

Penele de chitara sunt fabricate intr-o larga varietate de grosime de la cele foarte subtiri pana la cele foarte groase. Penele din nylon au tendinta de a se rupe daca sunt in varianta foarte subtire. Cele din material Tortex sunt rigide chiar daca sunt in varianta de grosime subtire.

Penele subtiri sunt flexibile si au tendinta de rupere mai mare. Acestea sunt cele mai potrivite pentru a canta acorduri.

Cele mai groase ofera un sunet „deschis”.  Sunt mai potrivite pentru pasaje solistice si ofera un control mai bun asupra piesei sau pasajului cantat.

Grosimea este masurata in milimetri. Codul de culoare este diferit in functie de grosime pentru a putea diferentia mai bine penele in functie de grosime.

In tabelul de mai jos sunt prezentate grosimile, culorile standard si clasificarea penelor dupa criteriul:  subtire, mediu si gros.

Personal folosesc de peste 15 ani, penele Dunlop Big Stubby ( de 2 sau 3 mm), atat pentru chitara acustica si electrica, pentru partea de acompaniament cat si pentru solistica in toate formele ei de expresie si tehnica folosita, indiferent de stilul muzical abordat, atat pe scena cat si pentru inregistrari in studio.
Am ales aceste pene pentru controlul si prinderea excelenta pe care le ofera, pentru posibilitatile nenumarate de expresie, usurinta in a canta si durabilitatea extrema a materialului. De asemenea formeaza incheietura mainii drepte cu o tehnica foarte corecta si precisa.
Va invit sa folositi toate dimensiunile, marcile si specificatiile pentru a va forma o parere generala si a va forma gusturi personale.

NOTA: CONTINUTUL ACESTUI BLOG ESTE PROTEJAT DE LEGEA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE NR. 8/1996 CU MODIFICARILE SI COMPLETARILE ULTERIOARE. ORICE FOLOSIRE SAU COPIERE ABUZIVA A MATERIALELOR ESTE STRICT INTERZISA. AVETI NEVOIE DE ACORDUL EXPRES DIN PARTEA AUTORULUI. 

Scriu acest articol datorita nevoii crescande a cererilor pentru pregatire pe chitara indiferent de varsta elevului.

Primul criteriu care trebuie luat in calcul este varsta elevului.

Pentru elevi pana la varsta de 8-10 ani, modelele de chitara ( acustica sau electrica) sunt in varianta 3/4.

Dupa varsta de 10-11 ani se poate cumpara o chitara in forma normala de adult 4/4.

In legatura cu studiul chitarei acustice sau clasice:

Este recomandat sa se inceapa cu studiul chitarei acustice, cea electrica necesita o pregatire initiala temeinica (pregatirea pentru formarea barre-ului, invatarea notelor pe grif,  invatarea acordurilor uzuale, invatarea unei pozitii corecte a mainilor si degetelor, pozitia corecta a penei  si a multor alte amanunte).

Totusi exista posibilitatea inceperii studiului pe chitara electrica daca se doreste acest lucru, exercitiile pentru incepatori si toate tehnicile pentru invatarea instrumentului sunt asemanatoare.

Nu pot sa recomand o anumita marca, alegerea chitarei tine cont de mai multe lucruri ( pret, performante, preferinte de design).

Totusi este recomandata cumpararea unor marci cunoscute de chitare, la cele no name, componentele, lemnul si calitatea de fabricatie sunt indoielnice, durata de viata pentru aceste produse este direct proportionala cu pretul platit.

Cel mai bine, cumparati o chitara care sa poate fi probata si verificata de un chitarist cu experienta sau de o persoana calificata.

Criteriul cel mai important in alegerea unei chitare este, dupa mine, un sunet cat mai bun, cald  si profund, distanta cat mai mica a corzilor de grif  (in cazul celor clasice sau acustice, aceasta distanta se poate regla ulterior in anumite limite insa), de asemenea verificarea chitarei in pozitia a 12 – a pe flageolet si pe nota pe fiecare coarda in parte, sa fie identice sau cat mai aproape posibil, sa nu falseze, sa nu bazaie sau zbarnaie.

Un alt amanunt este legat de stabilitatea acordajului, cu cat este mai instabil, calitatea instrumentului este mai slaba.

In cazul chitarelor electrice,  lucrurile sunt putin mai diferite si anume:

In functie de stilul, formatia sau chitaristul preferate, exista nenumarate modele situate in toate intervalele de pret.

La fel ca in cazul celor acustice, se recomanda cumpararea unor marci cunoscute, la cele no name, componentele sunt de proasta calitate si durata lor de viata este direct proportionala cu pretul platit.

Ca si in cazul celor acustice, este nevoie de sfatul unui chitarist cu experienta, pentru a putea deosebi un instrument bun de unul mediocru.

In afara insa de chitara electrica, aveti nevoie de mai multe componente pentru a putea canta ( amplificare, procesoare sau pedale de efect, cabluri si multe altele).

Puteti sa apelati la magazinul MC MUSIC din Constanta pentru cele mai bune sfaturi si solutii profesionale.